Pe 22 martie, seara, la granița dintre 19 și 20 de ani, am scris vreo 3 pagini în care sărbătoream, în felul meu, schimbarea prefixului. Au fost 3 încercări eșuate: una era prea ironică, una – prea puerilă, iar cea de-a treia… ei bine, haideți să nu vorbim despre asta 😀 Evident că acele foi au sfârșit mâzgălite, cu rânduri tăiate de la un capăt la altul. Am învățat să mă dau bătută când nu vor cuvintele să se lase îmblânzite (O fi dovadă de maturitate?) Renunț o zi-două-trei, temporar, cât e nevoie. În caz contrar, risc să mă enervez sau să am o criză de (hiper)sensibilitate. Sunt omul extremelor…
-
-
(Extra)timpul petrecut pe smartphone – o alegere personală
În orice spațiu public mă aflu, e inevitabil să nu observ că oamenii își petrec timpul pe smartphone. În general, analizez legătura dintre utilizatori și telefoanele lor atunci când sunt în metrou – nu că ar fi singurul spațiu în care se creează o astfel de legătură. Oamenii au ajuns să fie conectați la propriile device-uri în orice tip de spațiu public: în orice mijloc de transport în comun, în orice cafenea, în orice sală de așteptare. Constat că foarte mulți scrollează sau tastează de zor… ori de câte ori îmi ridic privirea din propriul smartphone 🙂 De ce stau oamenii atât de mult timp pe smartphone? Aceasta-i întrebarea pe…
-
Cine se gândește la desene animate în sesiune? Eu, aici!
Nu am uitat de blog, în niciun caz nu s-a întâmplat asta. Am avut inspirație, ba chiar am idei și pentru următoarele postări. Ceea ce mi-a lipsit a fost, evident, timpul. Și da, știu că eu sunt cea care a spus că timp nu e niciodată, timp ne facem, însă trebuie să recunosc că (încă!) nu am ajuns la acel nivel de responsabilizare/planificare a activităților astfel încât să am timp să scriu atât cât mi-am propus și în perioade pline… așa cum e sesiunea. Încă sunt în sesiune, ultimul examen îl am pe 9 februarie. Am parcurs mai bine de jumătate de drum, așa că m-am gândit că îmi permit…
-
În iubire învățăm să ne descoperim poveștile
Stăteam săptămânile trecute și mă gândeam, tot așa, înainte să adorm, că atunci mă vizitează tot felul de gânduri și de idei, la faptul că fiecare dintre noi are o poveste care a început încă din momentul în care ne-am născut. Am spus și în articolul Povești la metrou că atunci când doi oameni trec unul pe lângă celălalt, trec, de fapt, și două povești una pe lângă cealaltă. Păstrăm înlăuntrul nostru, în adâncul ființei noastre, o poveste. De fapt, nu orice poveste, ci povestea noastră. Unică. Ce se întâmplă însă atunci când doi oameni se întâlnesc, se îndrăgostesc și încep să se iubească? Tind să cred că atunci…
-
Am încredere în literatura română contemporană. 4 autoare pe care le recomand! :)
Printre obiectivele mele pentru 2018 se numără și citirea a 24 de cărți – un număr destul de modest, pe care mi-ar plăcea să-l depășesc la un moment dat 🙂 Momentan rămân însă la 24, adică la două cărți pe lună. Dintre acestea, îmi propun ca măcar 10 să fie de literatură română contemporană, aici fiind incluse și volumele de debut, întrucât îmi doresc, pe de-o parte, să susțin tinerii autori (printre care mă număr și eu, iar asta mă face să cunosc ceva mai bine situația) și visul pe care aceștia îl urmează; pe de altă parte, am încredere în literatura noastră contemporană, îmi place și vreau să o…
