din viața mea

Vara aștepta la semafor

 

Sunt unele suflete care vibrează de tinerețe, indiferent de vârstă, indiferent de zi, indiferent de anotimp. Sunt unii oameni care transmit ceva prin atitudinea lor, prin lucrurile simple pe care le fac sau pe care le poartă – transmit emoție, bucurie, liniște. Sunt oameni care atrag atenția chiar prin discreție, prin simplitate și prin liniștea cu care își poartă zâmbetul sincer pe chip.

Ieri dimineață, prin oraș, mi s-a întâmplat să văd la trecerea de pietoni, pe partea cealaltă, o doamnă mai în vârstă care aștepta, liniștită să se facă verde. Zveltă, cu o rochie lungă înflorată, ținându-și, foarte relaxată, poșeta, aștepta cu o seninătate incredibilă să aibă permisiunea să treacă. (Și era și tunsă scurt! Nu pot să nu menționez și detaliul ăsta, mai ales că mie îmi place să mă uit la tunsorile scurte.) Dar aici nu e vorba de tunsoare. E vorba de atitudine, de eleganță, de simplitate, de tinerețe, de liniște…

Doamna aceasta mi-a transmis ceva. M-a emoționat. Mi-a atras atenția prin felul în care aștepta, atât de senină, culoarea verde. Nu se grăbea. Stătea, pur și simplu, și aștepta, îmbrăcată în rochia sa înflorată și, cred că îmi permit să spun, cu sufletul luminat de soarele blând al verii ei. Mi s-a părut atât de tânără și-atât de frumoasă!

Apoi, tot ieri, în drum spre casă, am văzut un cuplu de tineri care de-abia se întâlniseră. El îi ținea atât de frumos capul între mâinile sale și-o privea atât de cald… Nu se mai dezlipeau unul de celălalt. Emanau dor. Dor și dragoste. Erau simpli și nu le păsa că se îmbrățișau încontinuu în centrul orașului. Erau doar ei și dragostea lor.

A fost o plimbare frumoasă. Plină de simplitate, emoție și tinerețe. 🙂

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *