2016 pentru blog

La începutul anului acestuia, undeva în ianuarie, am decis să-mi deschid blog. Nu pot spune că a fost doar inițiativa mea, căci iubitul meu mă sfătuia de luni bune să fac acest pas. După ceva vreme, în care m-am gândit și m-am răzgândit de destule ori, am hotârăt: da, o să-mi deschid blog! Hai că pot să mă țin de el, pot să fiu serioasă și să fac o treabă bună cu el! Adevărul e că dintotdeauna am fost fascinată de blogosferă și am mai avut, pe parcursul timpului, bloguri, însă niciodată nu am reușit să fiu serioasă până la capăt, așa că le-am abandonat. Și le-am închis.

Cu Adelina scrie a fost altă poveste. Când mi-am deschis blogul, eram ferm convinsă că voi face tot ce pot ca să nu renunț la el, să nu se întâmple la fel cum s-a întâmplat cu celelalte. Am știut de la început ce avea să fie: un univers online personal, în care scriu ceea ce simt, ceea ce gândesc, ceea ce cred, în care mai postez și vreo două-trei bucăți din texte cu pretenții literare, în care mai postez și câte o poezie scrisă pe ultima foaie a caietului sau în agendă.

În ianuarie, nu aveam un anume target legat de blog. N-o să mint: îmi doream să fie citit, să primesc feedback-uri, să aflu ceea ce cred oamenii despre el. Cred că un blog există și prin cititorii lui. Pentru mine, a fost important de la bun început ca blogul să fie citit, să fie simțit și să fie înțeles. Dădeam share-uri pe Facebook, pe pagina personală, și radiam toată când primeam vreo părere. Chiar și un like mă făcea să mă gândesc la faptul că persoana respectivă chiar citește ceea ce scriu eu aici și, într-un fel, poate și rezonează cu ceea ce scriu și cu sufletul, că altfel nu se poate. Îmi doream ca blogul să fie citit, dar îmi doream, în primul rând, să evoluez aici, să cresc, să mă exprim cât mai natural, dar coerent. În ceea ce mă privește, blogul meu este altfel față de felul în care scriu o proză. Dar asta-i altă poveste care va fi spusă la timpul ei.

În iunie, blogul deja avea și pagină de Facebook. Eram foarte entuziasmată ori de câte ori apărea un semn că articolele pe care le scriu sunt citite. La finalul lui 2016, după mai bine de o jumătate de an, pagina are peste 500 de like-uri.

La finalul lui 2016, blogul are și mai mulți cititori cărora le mulțumesc că își fac timp. La finalul lui 2016, unii oameni zâmbesc atunci când mă văd și îmi spun: Tu ai blog, nu? Adelina scrie, nu?. La finalul lui 2016, pot spune că sunt mulțumită de nivelul de acum al blogului. Și îmi propun, firește, să fac mai mult(e), să scriu mai mult(e) și mai bine. Tot la finalul lui 2016, îi mulțumesc, încă o dată, iubitului meu că m-a impulsionat să-mi deschid blog, le mulțumesc celor care au citit, le mulțumesc celor care încă își fac timp să citească, le mulțumesc și celor care și-au aruncat privirea pe aici.

Îmi propun pentru 2017 să fiu mai ordonată și mai organizată, să nu mai las timpul să treacă. Am un target de (minim) două postări pe săptămână. Îmi doresc să descopăr mai multe bloguri și să fiu o cititoare mai activă.

Sper că anul 2017 va fi unul și mai bun pentru Adelina scrie.

Acestea fiind spuse, vă doresc tuturor un an cu sănătate, cu fericire și cu iubire, cu răbdare și cu putere de luptă pentru visurile voastre! Să aveți grijă de sufletele voastre!

 

(imagine creată cu https://pablo.buffer.com/)

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *