Am fost la concert la Bosquito și m-am întors acasă cu două lecții (re)confirmate

Show, petrecere, o explozie de sentimente, zâmbete largi, multă energie, cântat și strigat aproape încontinuu, fascinație.
Astea ar fi doar câteva dintre cuvintele-cheie care descriu noaptea de sâmbătă spre duminică, dar, mai mult de atât, concertul trupei Bosquito, susținut la Berăria H, a fost un concert-experiență. Când m-am întors acasă, cu versurile de la Femeia în cap (versuri care și-au făcut loc printre gândurile mele inclusiv duminică la prânz, în timp ce mă duceam să cumpăr apă), mi-am dat seama că mi-au fost reconfirmate două lecții pe care, mai mult ca sigur, era necesar să mi le reamintesc.

 

1. Oamenii extrem de pasionați și îndrăgostiți până peste poate de ceea ce fac nu au cum să nu ajungă la sufletele altor oameni.
S-a simțit pe tot parcursul serii câtă pasiune pun în ceea ce cântă cei de la Bosquito. Cu siguranță că iubirea lor pentru muzică este calea prin care au ajuns la sufletele tuturor celor prezenți la concert. Au fost atât de vii, atât de energici, atât de expresivi și-atât de sinceri, încât nu aveam cum să nu zâmbesc încontinuu și să cânt, atât cât m-a ținut vocea, fiecare melodie, fie că a fost de dragoste, fie că a fost de petrecere, reamintindu-mi de majoratele la care am mers în liceu.

În timpul concertului, ascultându-i și privindu-i, mi-am dat seama încă o dată cât de mult îmi doresc să ajung și eu la sufletele oamenilor prin ceea ce scriu, să fiu vie, autentică, să transmit ceva care să rămână.

 

2. Tinerețea nu ține cont de vârstă. Tinerețea ți-o faci tu.
După ce a cântat melodia Tobogan (preferata mea de la ei), Radu Almășan a spus că nu vârsta de 16 de ani, de exemplu, te face neapărat tânăr. Poți fi țânăr și la 96 de ani, cât timp ți-ai menținut sufletul viu și energic. Între timp, mă uitam în sală și vedeam oameni de 50+ care erau în floarea vârstei: dansau cu poftă de viață, râdeau cu gura până la urechi, se simțeau bine, se simțeau fericiți, se simțeau liberi, emanau tinerețe și confirmau, și ei, versurile melodiei: Timpul trece, mă lasă rece, pe dinăuntru am rămas la fel. De când am făcut 18 ani, ascult cam cu o lună înainte de ziua mea, aproape în fiecare zi, Tobogan – a devenit un fel de tradiție pentru mine. Funcționează ca un reminder care spune că, indiferent de trecerea timpului, sufletul rămâne, în esență, același.

 

Mulțumesc, Bosquito, că sunteți atât de dedicați. atât de vii, atât de prezenți în ceea ce faceți, atât de deschiși, atât de sinceri, atât de expresivi: Oameni și artiști în adevăratul sens al cuvântului. Mă înclin. 

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l împărtășești și altora 🙂

Îți sugerez și alte articole:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.