Am încredere în literatura română contemporană. 4 autoare pe care le recomand! :)

Printre obiectivele mele pentru 2018 se numără și citirea a 24 de cărți – un număr destul de modest, pe care mi-ar plăcea să-l depășesc la un moment dat 🙂 Momentan rămân însă la 24, adică la două cărți pe lună. Dintre acestea, îmi propun ca măcar 10 să fie de literatură română contemporană, aici fiind incluse și volumele de debut, întrucât îmi doresc, pe de-o parte, să susțin tinerii autori (printre care mă număr și eu, iar asta mă face să cunosc ceva mai bine situația) și visul pe care aceștia îl urmează; pe de altă parte, am încredere în literatura noastră contemporană, îmi place și vreau să o cunosc mai bine, să mă apropii și mai mult de ea, să mă familiarizez cu stilul și cu creațiile cât mai multor autori. Caut diversitate și noutate (și, firește, noutăți).

 

În a doua jumătate a lui 2017 am citit câteva cărți scrise de autori români, cărți pe care le recomand cu toată încrederea și cu tot dragul, dat fiind faptul că și ele, printre altele, mi-au sporit încrederea în literatura noastră. Pe blog am scris despre Ziua în care am învățat să zbor, romanul Alinei Șerban, mai precis despre primul volum al romanului. În curând va apărea și cel de-al doilea, pe care îl aștept cu nerăbdare și care se află, firește, pe lista mea de lecturi de anul acesta. Autoarea reușește să construiască un personaj complex, despre care puteți afla mai multe în articolul pe care l-am scris, dar mai degrabă recomand să faceți direct cunoștință cu el în cartea scrisă de Alina. Sunt convinsă că vă va prinde povestea așa cum m-a prins și pe mine.

 

Tot în a doua jumătate a lui 2017 am descoperit cartea Pervazul lui Dumnezeu, scrisă de Ana Barton, care a fost printre primele pe care le-am luat cu mine la facultate și pe care am citit-o în după-amiezile de octombrie. Dacă ar fi să privesc retrospectiv și să descriu această operă a literaturii noastre contemporane, actuale, aș alege următoarele trei cuvinte: vizuală (are imagini extrem de frumoase, care rămân întipărite pe retina sufletului), diversă (pe mine, cel puțin, m-au trecut tot felul de stări și de emoții de la un pervaz la altul) și, nu în cele din urmă, unică – autoarea are acel ceva al ei și un har incontestabil de a alege cuvintele potrivite, acele cuvinte care să se cuibărească apoi și în sufletul cititorului.

 

Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni este romanul de dragoste scris de Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută și în online, roman pe care l-am citit undeva înainte de Crăciun. Am plâns, am plâns mult, deși nu mi se mai întâmplase să pățesc asta de ceva timp. Este o carte care se citește cu sufletul, în primul rând cu sufletul. Limbajul simplu, accesibil face să fie o lectură rapidă, dar încărcată de emoție și de tot felul de stări, uneori contradictorii. Personajele și povestea în sine m-au ținut în suspans tot timpul, de aceea nici nu mă miră că am terminat cartea în două seri. La final, eram cu ochii înlăcrimați și cu sufletul plin de emoții… și cu gândul la personaje. Este o carte sensibilă, simplă și care mi-a rămas în suflet.

 

În 2017 am avut șansa să descopăr blogul Petronelei Rotar. Spun șansă fiindcă așa simt că este descoperirea blogului Petronelei Rotar și, implicit, a Petronelei Rotar. Am petrecut zile întregi citindu-i postările care m-au făcut să-mi doresc să o cunosc și în altă ipostază: aceea de scriitoare, deși, sinceră să fiu, ea e scriitoare și atunci când e bloggeriță. Nu e mai puțin scriitoare atunci când e bloggeriță. Nu are cum, aceasta-i menirea ei. Așa că o să reformulez și o să spun că mi-am dorit să o cunosc pe Petronela-autoarea. În două seri am citit Sfîrșitul nopții, carte care mi-a dăruit povești și emoții. M-au atras simplitatea cuvintelor și luciditatea cu care autoarea scrie. După ce am citit cartea de proză scurtă, am început să o admir și pe scriitoarea Petronela Rotar.
Astăzi, la început de 2018, am terminat de citit Orbi, primul roman publicat de aceeași autoare. Încă nu m-am adunat complet, așa că nu voi putea spune, deocamdată, decât că e o operă de artă răvășitor de frumoasă, dureros de frumoasă, dureros de sinceră și asumată… Poate voi fi în stare să îmi adun cuvintele ca să încropesc o umilă postare despre roman.

 

Am mare încredere în literatura noastră contemporană. Am încredere atât în frumosul adus de autorii cu multă experiență, cât și în începutul de drum al autorilor debutanți. Orice vis are un început… și trebuie susținut 🙂

Care sunt cărțile sau autorii contemporani români pe care le/îi citiți? Dacă aveți vreo recomandare de carte, o aștept în comentarii.

 

sursă foto cărți

sursă foto principală: Radu Marcusu on Unsplash

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

12 Comments

  1. Madalina

    Incerca si niste autori: Ion Iovan (MJC), Octavian Soviany (Moartea lui Siegfried), Catalin Dorian Floreascu (Jacob se hotaraste sa iubeasca), Dan Lungu, Matei Visniec, Vlad Zografi (Efectele secundare ale vietii), Filip Florian, Dan Lucian Teodorovici (Celelalte povesti de dragoste).

    • Adelina

      Mulțumesc pentru recomandări! “Vara în care mama a avut ochii verzi” era deja pe lista de lectură, vreau să o citesc în viitorul apropiat.
      Chiar cred că avem literatură bună.

    • Adelina

      Îmi place foarte mult cum scrie Iv cel Naiv, însă recunosc că până acum l-am citit doar pe Facebook sau pe site-ul personal. Trebuie să-mi cumpăr măcar un volum de-al său în viitorul apropiat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *