din viața mea

Băiatul cu steaua călătoare

 

Uneori, mi se întâmplă să surprind discuțiile oamenilor și, trebuie să recunosc, îmi plac cele care par desprinse din povești, fiind pline de emoție și cu miros de copilărie, așa cum e cea pe care o s-o redau în rândurile de mai jos. E pe bune, nu-i imaginația mea… de data asta!

-Uite, mami, o stea călătoare! spune micuțul în timp ce stă cuibărit în brațele mamei sale.

-Mami, nu se cheamă stea călătoare, ci stea căzătoare, îi răspunde mama zâmbind.

Băiatul parcă n-o aude și continuă să vorbească:

-Mami, știi ce fac stelele călătoare?

-Ia spune-mi tu ce fac stelele călătoare!

-Stelele călătoare îndeplinesc dorințe…

Micuțul face o pauză.

-Mami, am și eu o dorință… Vreau o jucărie nouă! Steaua călătoare mi-o va îndeplini.

Femeia zâmbește:

-Daaa, puiule?

-Da, mami. Și știi ce mai face steaua călătoare?

-Ce mai face, dragule?

-Îmi îndeplinește dorința până mâine seară!

 

Am rămas un zâmbet toată. 🙂 O mogâldeață inocentă m-a făcut să zâmbesc cu sufletul până la urechi, m-a făcut să mă gândesc la Micul Prinț și să mă întreb: oare n-ar fi mai frumos ca stelele să călătorească și nu să cadă?

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *