• din viața mea

    Povești la metrou

    Stropii de ploaie se izbesc de asfalt. E genul ăla de ploaie rece de care vrei să te ferești, oricât de mult ți-ar plăcea ploaia în general. Sau ideea de ploaie. E frig și îmi trag gluga pe cap. Îmi bag mâinile tot mai mult în interiorul gecii. Pe stradă, lumini. Faruri. Stâlpi de electricitate. Oamenii fug care-ncotro. Unii – în goană spre autobuz, alții spre metrou, alții cum prind. Grăbesc și eu pasul. Plouă tot mai tare. La metrou e puzderie de oameni. Unii cu câte un zâmbet, alții triști sau obosiți. Unii sunt extrem de obosiți. Alții însă sunt relaxați. În esență, doar ei știu ce povești poartă…

  • din viața mea

    3 lucruri pe care le-am (re)descoperit la începutul studenției

    Îmi pare rău că am fost absentă în ultima vreme – în mod neașteptat, trebuie să recunosc, fiindcă nu credeam că odată cu începutul facultății unele dintre planurile mele de responsabilizare vor fi date peste cap. Îmi asum vina, că doar totul a fost din cauza dezorganizării mele și din cauză că motto-ul meu cotidian suna cam așa: Lasă că scriu mâine, acum sunt obosită. Și nici ideea asta nu pare așa bună. Poate găsesc altceva. Vă spun cu toată sinceritatea că nu e deloc indicat să vă ghidați viața după asemenea motto-uri care vă golesc de orice urmă de motivație și de orice zvâc.   De pe 2 octombrie sunt, oficial,…

  • din viața mea

    Când visul devine realitate

    Mereu am spus că atunci când lupți pentru un vis și nu renunți, indiferent de câte obstacole apar în calea împlinirii lui, acesta devine realitate. În cazul unora e mai greu, în cazul altora e mai ușor. În cazul unora durează mai mult, în cazul altora durează mai puțin. Călătoria e unică pentru fiecare dintre noi, de aceea am învățat să nu raportez calea către împlinirea visului meu la calea împlinirii visului celorlalți. Pân’ la urmă, fiecare cu visul lui, cu încercările lui, cu drumul lui. Important e să nu renunțăm. Niciodată. Iar dacă ne descurajăm și-o facem, renunțarea să fie temporară. Temporară am zis! Dacă e de câteva secunde,…

  • din viața mea

    Toamnă cu flori și galaxii

    Am o slăbiciune pentru rufele proaspăt spălate și întinse pe sârmă. Mai ales afară, nu pe balcon. Să le văd cum se leagănă în adierile vântului și cum soarele le răsfață – o mică plăcere a vieții mele. Ori de câte ori am în preajma mea rufe de-abia întinse pe sârmă, mă activez automat: închid ochii, respir adânc și zâmbesc. Eventual mă și opresc puțin ca să mă asigur că nu visez. Că e pe bune. Am o slăbiciune mai ales pentru cearșafurile spălate și întinse pe sârmă. În special pentru cele care au un model pe gustul meu. Îmi plac și cele albe, simple, de ce să mint? Și…

  • din viața mea

    Mâine e un nou început

    Întâi de toate, știu că n-am postat pe blog lunea și vinerea, așa cum îmi propusesem. Măcar să respect acel număr minim de postări, dacă nu-mi iese, deocamdată, cu zilele. Când am dat vara asta de articolul Inozei referitor la Morning Pages, am simțit cum mă gâdilau și pe mine gândul și dorința de a avea un astfel de ritual, așa cum îl numește ea. Numai că de la a gândi la a face se întâmplă, din păcate, să fie cale lungă în ceea ce mă privește. Mi-am zis: O să mă apuc și eu de Morning Pages, o s-o fac… dar nu acum! Probabil că nu voi putea fi dată…