• perspective

    Toți oamenii se schimbă

    Toți oamenii se schimbă – ăsta-i adevărul. Nimeni nu rămâne la fel toată viața. Nimeni nu rămâne la fel nici măcar pe parcursul unui an. Trecem prin transformări permanent – fizice, psihice, sufletești. E un lucru firesc. Ne e frică de schimbările celor din jurul nostru fiindcă am ajuns să înțelegem greșit sensul cuvântului schimbare. Din priviri, parcă ne rugăm de cei pe care îi iubim să nu se schimbe niciodată fiindcă ne e frică să nu-i pierdem. Asociem, în mod eronat, ideea de schimbare cu ceva negativ care-i determină pe oameni să fie într-un mod care nouă nu ne face bine. Unii promit că nu se vor schimba, dar…

  • perspective

    Relații ca în povești?

    Sunt oameni care își doresc o relație ca în povești, o relație care, pentru majoritatea, înseamnă numai zâmbete, numai glume, ieșiri prin oraș, filme văzute împreună, discuții până la miezul nopții, surprize, lucruri simple care fac viața mai frumoasă și care ne fac să ne simțim iubiți, apreciați, respectați, înțeleși. Toate lucrurile astea ne fac să ne simțim fericiți, să fim un zâmbet, să transmitem energii pozitive din toată ființa noastră. Cred că expresia o relație ca în povești s-ar traduce, în cazul ăsta, prin o relație numai cu bune. Ori, dacă înțelegem expresia așa, nu există o relație ca în povești. În postarea asta, nu vreau să susțin vorba…

  • perspective

    Crăciunul e în suflet

    Crăciunul e liniște. Sufletul respiră adânc și își deschide, și mai bine, ochii. Ascultă. Ascultă în liniște, fără să fie o tăcere apăsătoare. E o liniște de care avem nevoie din când în când. Ne face bine. Crăciunul e iubire. Sufletul îmbrățișează sufletele pe care le iubește. Și le zâmbește sincer, fără să fie nevoie de cuvinte. Uneori, iubirea e tăcută… Crăciunul e acasă. E clipa în care oamenii se întorc acasă, orice ar însemna acasă pentru fiecare dintre ei. Poate fi un loc, o persoană, poate fi familia, poate fi țara în care s-au născut sau starea lăuntrică de care le era atât de dor. Crăciunul e în suflet.…

  • perspective

    Nu suntem mereu de iubit

      Nu sunt mereu de iubit. Nici măcar de înțeles. Nici măcar în starea potrivită de a comunica. Nici măcar în starea potrivită de a vorbi, de a scoate două cuvinte. Nu sunt mereu de iubit. Uneori, ridic ziduri înalte, poate prea înalte, și stau în spatele lor. Pentru câteva ore sau zile. Nu sunt ziduri care cer timp pentru singurătate sau pentru a înfrunta tristețea. Nu. Nu sunt nici măcar ziduri care cer timp pentru mine, timp pe care să îl petrec eu cu mine însămi. Sunt ziduri pe care le ridic de cele mai multe ori fără să vreau. Sunt zidurile acelea care există fiindcă sunt om și…

  • perspective

    Care-i parola la wi-fi?

      Mergem în cafenele, ni se aduc meniurile, ni se ia comanda și întrebăm mă scuzați, care e parola la wi-fi?, o primim, deschidem Facebookul sau orice altă aplicație, ne verificăm e-mailurile, mai zâmbim celor cu care suntem, timp în care și ei țin privirile ațintite în telefon, în tabletă, în laptop… Nu cred că e un scenariu necunoscut. Se repetă în fiecare zi, în fiecare oraș mare sau orășel, în grupul fiecăruia dintre noi, la un moment dat. Nu știu dacă-i neapărat o dependență, cât o rutină. O rutină care nu ne face bine, o rutină care nu face bine comunicării și interrelaționării. O rutină care anulează, până la…