din viața mea

Cine se gândește la desene animate în sesiune? Eu, aici!

Nu am uitat de blog, în niciun caz nu s-a întâmplat asta. Am avut inspirație, ba chiar am idei și pentru următoarele postări. Ceea ce mi-a lipsit a fost, evident, timpul. Și da, știu că eu sunt cea care a spus că timp nu e niciodată, timp ne facem, însă trebuie să recunosc că (încă!) nu am ajuns la acel nivel de responsabilizare/planificare a activităților astfel încât să am timp să scriu atât cât mi-am propus și în perioade pline… așa cum e sesiunea. Încă sunt în sesiune, ultimul examen îl am pe 9 februarie. Am parcurs mai bine de jumătate de drum, așa că m-am gândit că îmi permit să visez în unele momente la vacanța intersemestrială… Nu mai pare un vis atât de îndepărtat. Ba chiar am început și să-mi fac planuri – cam mult curaj oare?!

În vacanța din februarie mi-am propus, printre altele, să mă uit la desene animate. Și nu la orice desene animate, ci la desenele animate care fac parte din copilăria mea, la acele desene animate pentru care mă trezeam dis-de-dimineață ca să nu ratez vreun episod, la acelea pentru care deschideam televizorul imediat cum veneam de la grădiniță sau, mai târziu, de la școală. Recunosc, am fost un copil care se uita la desene animate atunci când nu citea, nu scria sau nu se juca. Știam orele de difuzare a multor desene pe care le urmăream cu mult entuziasm la vremea aceea, așa că îmi luam părinții sau bunicii de mână și-i rugam să ne grăbim spre casă, asta în caz că eram ieșiți în oraș: Începe în câteva minute desenul meu preferat, haideți, nu trebuie să-l pierd! Desenul meu preferat, firește, erau cuvintele pe care le foloseam de fiecare dată, indiferent că era vorba de un altul. De fapt, nu cred că am avut un singur desen preferat. Am avut diverse etape în copilărie în care am îndrăgit mai multe. Mă uitam la desene animate fiindcă îmi plăceau poveștile, iar fiecare avea povestea sa, personajele sale. În cazul desenelor în care episoadele nu se legau între ele, găseam o poveste unică în fiecare episod. Ăsta da entuziasm!

Am amintiri frumoase și de suflet legate de cele pe care le urmăream nu doar datorită imaginilor pe care le priveam cu interes, ci și datorită imaginii cu mine, mică, o mogâldeață de copil. Stăteam pe canapeaua maro din camera mea, în zori de zi, buimacă de somn, și așteptam să înceapă Prințesa Sisssi sau Peter PanÎmi plăcea să îmi încep diminețile privind ceea ce se întâmpla în Peter Pan, probabil că am fost o visătoare de mică 🙂 Apoi, n-am cum să uit vacanțele de vară în care îmi petreceam minute bune alături de Copiii de la 402 sau aflând povești din Viața cu LouieHai, Louie, spune-ne ce-ai mai făcut, prin ce peripeții ai mai trecut… Îmi răsună melodia în minte ca o amintire dragă din copilărie, copilăria aceea în care zilele de vară păreau nesfârșite, iar râsetele mele răsunau în toată casa – Andy Anderson era un adevărat fenomen! :)) Sper să nu greșesc, dar tot într-o zi de vară a fost difuzat primul episod din Spioanele. Eram la bunici pe-atunci, cocoțată în vârful patului. Când a început intro-ul, am țopăit de fericire. Sam a fost cu siguranță unul dintre personajele pe care le-am îndrăgit foarte mult. Mi se părea deșteaptă, descurcăreață și frumoasă și o asociam cu Blossom din Fetițele Powerpuff, alt desen pe care îl urmăream încântată în fiecare după-amiază. Tot în fiecare după-amiază așteptam cu sufletul la gură să înceapă Casa Foster pentru prietenii imaginari – și câtă imaginație! Trebuie să amintesc și W.I.T.C.H., unul dintre cele mai importante desene pentru Adelina mică. Eram pasionată până peste poate: aveam de la păpuși, la reviste; de la cărți, la orice altceva care avea legătură cu subiectul. Preferata mea era Will. Mi se pare amuzant acum, privind retrospectiv, că îmi plăceau (mai ales!) personajele feminine inteligente, roșcate, în general cu calități de lider: Blossom, Sam, Will. Aș mai înșira pe puțin încă zece-douăzeci de titluri, însă aleg să mă opresc aici. Nu de alta, dar mi-e că n-aș termina până la examenul de vineri.

Devin nostalgică… Poate că nu îmi mai amintesc atât de bine chiar toate episoadele, însă port în suflet imaginea cu mine mică și curioasă urmărind fiecare poveste, fiecare personaj, analizând, chicotind adesea, trăgând concluzii, extrăgând idei.

Clar, în vacanța intersemestrială mă uit la desene animate!

 

– Nu-ți face griji, dragă. La vârsta de 5 ani aveam propria casă și 3 slujbe. – Andy Anderson, Viața cu Louie

 

Care sunt desenele de care vă amintiți cu drag?

 

sursă foto

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

4 Comments

  • Bookish

    “Pe vremea mea” urmăream Sandy Bell, Fata cu șapte culori, Candy, Sailor Moon și orice desene pe RAI1 și, mai târziu pe Cartoon Network. Dar, trebuie să recunosc, că am urmărit și eu cu plăcere Copiii de la 402 și Viața Cu Louie chiar dacă eram la liceu la vremea respectivă :)))

    • Adelina

      Parcă-parcă am urmărit și eu câteva desene pe RAI1, însă acest sector al memoriei mele e cam întunecat acum :)) O să cercetez!
      Mulțumesc că ai citit articolul 🙂

    • Adelina

      Cum să nu-l știu? Mi-a plăcut foarte mult. Trebuia trecut și el pe listă… poate într-o postare viitoare :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *