studentă (la Comunicare)

Cum am scris 20 de pagini despre dragostea în vremea Facebook-ului

Încă de la începutul anului al doilea de facultate mi-am propus să ies din zona de confort, în care am obișnuit să stau, și să mă implic în activități legate de sfera mea de interes: comunicarea/cuvântul.

În acest context, am așteptat încă de toamna trecută cea de-a șasea ediție a BEST Letters Colloquia, care a avut loc pe 13-14 aprilie. Adică în acele două zile reci, ploioase, în care numai primăvară nu părea să fie și, pe deasupra, în care mi-am rugat câțiva colegi, participanți și ei la colocviu, să mă asculte înainte de a prezenta lucrarea și să-mi dea feedback. Puteau face orice altceva, cum ar fi să bea o ciocolată/cafea caldă și să se relaxeze, dar ei mi-au oferit timp din timpul lor, fapt pentru care le mulțumesc și aici.

 

***

 

Până să ajung să prezint lucrarea într-un interval de 20 de minute (firește că l-am depășit cu 47 de secunde, conform cronometrării mele), am avut de trimis varianta scrisă, care trebuia să se încadreze în limita a 15-20 de pagini. Aici m-am încadrat, cu greu, recunosc, pentru că tema mi se pare foarte ofertantă și aș mai fi scris încă 20 de pagini cu la fel de multă implicare și cu același interes. Asta datorită faptului că, fără să îmi dau seama de la bun început, mi-am creat o rețetă, mai mult sau mai puțin personalizată, care a dat roade și pe care îmi doresc să o împărtășesc și cu voi – cine știe, poate vă poate prinde bine la un moment dat 😊

 

Pasul #1. Am ales o temă de cercetare care se afla în sfera mea de interes și despre care știam că voi putea scrie până la sfârșit fără să mă plictisesc.

Pentru cei care nu știu, sunt studentă la Comunicare și Relații Publice, la Facultatea de Litere, deci subiectul meu trebuia să aibă legătură cu domeniul comunicării. Am pornit de la o temă generală, și anume comunicarea interpersonală în contextul erei digitale. Mă interesa să aflu mai multe despre felul în care Internetul, social media & co. influențează felul în care comunicăm.

Cum subiectul este foarte vast și nicidecum nu putea fi prezentat, nici măcar în linii mari, în 20 de pagini, m-am concentrat asupra comunicării în relația de cuplu, din zilele noastre, în generația Facebook, din care fac parte și eu. Oarecum previzibilă alegerea mea pentru cei care observă cât de des folosesc cuvântul dragoste/iubire.

Mi-am ales acest subiect gândindu-mă  și la faptul că că deja aveam o resursă foarte importantă, și anume Dragostea modernă, a lui Aziz Ansari. Nu conta că eu citisem maximum 10 pagini din ea până atunci, simțeam că e the one pentru lucrarea pe care urma să o scriu. Mi-am ascultat instinctul și ăsta a fost un lucru tare bun.

 

Pasul #2. Mi-am selectat bibliografia ținând cont de capacitatea mea de înțelegere textele respective, de plăcerea de a le citi și de recomandările profesorilor care m-au ghidat.

Nu am încercat să mă arunc în texte pe care simțeam că nu le pot duce. Nu mi-e rușine să recunosc și să accept faptul că nu am capacitatea să înțeleg pe deplin toate ideile pe care le citesc. Nu sunt o mare fană a stilului teoretic, decât în măsura în care acesta este completat și de lucruri mai… palpabile. Bineînțeles că bibliografia mea a cuprins și texte cu anumite noțiuni de care aveam nevoie – era vorba, totuși, de un colocviu, dar am avut grijă să mă orientez la unele pe care să nu le simt străine sau care să mă obosească/plictisească.

Ba chiar pot spune că m-am bucurat de texte faine, mai mult sau mai puțin teoretice, din care am rămas cu idei pe care îmi propun să le dezvolt și aici, pe blog, în articole viitoare.

 

Pasul #3. Am fost organizată și mi-am stabilit încă de la început o structură a lucrării. (Importanța firului roșu)

Pe parcursul timpului, mi-am dat seama cât de important ca și textele mele să aibă coloană vertebrală, să aibă o structură clară. Simt nevoia acestei structuri, stabilite într-un mod mai mult sau mai puțin conștient (uneori vine de la sine), pentru a avea acel fir roșu despre care am auzit încă din gimnaziu.

Mi-am propus să creez legături între capitole și subcapitole, să fie închegate. Într-adevăr, într-o anumită măsură, ele pot fi citite și separat, au sens și luate individual, dar și analizate ca un tot unitar.

 

Pasul #4. Am interiorizat ideile extrase din bibliografie și le-am pus în pagină în stilul meu.

Cu alte cuvinte, am fost eu pe tot parcursul lucrării, am scris ca mine, explicam cu cuvintele mele ceea ce am înțeles din paginile citite. După citatele pe care le foloseam pentru exemplificare, veneam și cu observații personale, încercam să aduc și o notă personală în măsura în care puteam face asta. Nu mă rezumam la resursele din bibliografie și atât. Am valorificat și ceea ce știam din propria experiență sau din experiențele altora, acele lucruri care puteau fi contextualizate – nu aveam de gând să bat câmpii sau să transform cele 20 de pagini în ceva ce numai lucrare pentru colocviu nu ar fi fost.

Cuvântul-cheie este echilibru: echilibru între argumentele științifice și între cele mai puțin/deloc științifice/personale. În cazul meu, acest echilibru a fost apreciat de juriu.

 

Pasul #5. Am crezut până la final în tema aleasă și în lucrarea mea.

Și acum, dacă ar trebui să prezint din nou ceea ce am scris, aș vorbi pe nerăsuflate – la fel ca în timpul prezentării din fața juriului. Asta nu pentru că eram agitată, cum sunt eu de fel, ci pentru că e o temă care îmi place la nebunie, care mă fascinează.

În ceea ce privește lucrarea scrisă, pot spune că am trimis-o cu toată inima, am apăsat send cu zâmbetul pe buze, cu bucuria că am reușit să scriu câteva lucruri despre o temă actuală, cu bucuria dată de lectura unor texte pe placul meu, dar și cu dorința de a aprofunda subiectul de cercetare în viitor.

 

sursă foto

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l împărtășești și altora 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.