Cum înflorește liliacul la firul de lumină

18/02/2019 adelina 0 min read No Comments

Cum înflorește liliacul la firul de lumină

18/02/2019 Adelina 4 min read No Comments
Prima parte poate fi citită aici:  http://adelinascrie.ro/fortareata/

 

-O nouă neputință, o nouă cărămidă. O nouă neputință, o nouă cărămidă. Și-ncă una… și-ncă una…

-Ce faci?! Acum ai intrat în transă? Sau repeți o poezie?

-Îmi aminteam cum am început să construiesc zidul ăsta de la fereastra casei mele. Era o zi atât de rece. Era iarnă. Stăteam zgribulit cu prima mea grămadă serioasă de neputințe. Întins pe podea, cu genunchii la piept, cu ochii mari, fără să clipesc, mă uitam la neputințele mele. De fapt, priveam prin ele. Se strânseseră atât de multe – bine, o nimica toată pe lângă alea care zac acum lângă fotoliu. Niciodată nu am avut curaj să fac ceva cu ele. Le ignoram, pentru că erau prea multe și simțeam că mă copleșesc. Iar acum sunt și mai multe, atât de multe, încât parcă mă sufocă așa, din când în când…

Cum îți spuneam, în ziua aia rece de iarnă am hotărât să fac ceva, să mă mișc cumva: să construiesc un zid – asta credeam că avea să fie rezolvarea! Așa a început să se înalțe zidul meu: din două-trei duzini de cărămizi, adică din două-trei duzini de neputințe. Mi-a luat câteva săptămâni bune să-l construiesc și, în tot timpul ăsta, se mai năștea câte o neputință… și-ncă una…

-O nouă cărămidă, deci… și-ncă una… și tot așa, până când ai ajuns să faci uriașul ăsta.

-Apropo, știai că liliacul preferă să crească la soare?

-Iar tu ai ales să fugi de lumină. De teamă, ți-ai făcut o fortăreață.

-Dacă nu o ridicam, riscam să fiu văzut, iar grămezile astea de neputințe nu erau tocmai de arătat celorlalți. Erau îmbâcsite. Câteodată, mai venea câte un vecin să mă întrebe ce fac și de fiecare dată le dădeam un șut neputințelor sub pat. Eram furios. Uite, vecine, renovez. Mai un zid, mai o draperie. Cică se poartă! La un moment dat, din și mai multă teamă, am făcut din ușă poartă. Și ce poartă: ai văzut și tu ce bine zăvorâtă! Unii ar crede că păzesc o comoară, nu că ascund niște neputințe.

-Auzi, vrei să dai draperia aia jos? Îți mai zic o dată…

-Singur? Fie. Uite, aproape am dat-o.

-Și-acum ai în fața ochilor ,,performanța” vieții tale, cel mai mare zid construit vreodată. Ia uite…

-Hei, ce faci?!

-Aici, în mijlocul casei, ți le-am adus pe toate: neputințele de pe fotoliu, neputințele de sub pat, neputințele din șifonier, neputințele din coșul de gunoi – astea nu se aruncă pur și simplu la ghenă și dispar.

-Am învățat și asta, foarte bine chiar!

-Să continuăm: neputințele din garaj, neputințele de sub preș, neputințele din cadă…

-Am înțeles: toate! Sunt atât de multe, încât de-abia te mai văd. Ce să fac, ce să fac? Un zid și-un munte de neputințe. Mă simt copleșit. Mi-e frică. Nu știu cu care să încep și nici cum! Să dărâm zidul zilele astea și apoi să mă ocup de grămada asta de aici? Și când o să mă vadă ceilalți? O să mă vadă, o să le vadă, ia uite câte sunt! Mai multe decât toate florile care s-au ofilit atunci…

-O nouă neputință, o nouă cărămidă. Începe cu prima cărămidă și cu prima neputință. Uite, ia-o în brațe. De neputință zic, firește. Uită-te bine la ea de data asta. La ea, nu prin ea. O să plângi puțin. Puțin mai mult. O să te doară puțin. Puțin mai mult. O să te izbească precum o ploaie înghețată: direct în față. Apoi, o să începi să înveți ce să faci cu ea. Și-o să dai jos prima cărămidă. Atunci, la tine-acasă în suflet, va pătrunde primul fir de lumină. Ține minte: încetul cu încetul! Le vei da voie celorlalți să te privească puțin câte puțin. E necesar.

-Iau în brațe prima neputința asta. Vezi tu, e una dintre cele mai grele și e foarte bătrână. E neputința de a înțelege că e nevoie să mă las privit așa cum sunt, uneori și îndurerat. Voi lua și cărămida ei și, cumva, o să înțeleg ce pot să fac.

-Să-ți mai spun ceva: liliacul poate să înflorească și la un singur fir de lumină…

Photo by Anton Darius | @theSollers on Unsplash

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l împărtășești și altora 🙂
error
Adelina

All posts

No Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cuvinte-cheie

×