din viața mea

Cum m-am apucat de citit?

(Pe Libris găsesc de toate: cărți noi, cărți de beletristică, cărți de suflet, pentru suflet!)

 

Eram o mogâldeață de vreo trei-patru ani când am descoperit poveștile. Înainte de culcare, iubeam s-o ascult pe bunica în timp ce-mi spunea întâmplările cu Lizuca și Patrocle, cu Scufița Roșie, cu personajele lui Creangă… Începuturile mele au stat sub semnul poveștilor ascultate seară de seară, cu ochii închiși. Nu adormeam niciodată, ci îmi imaginam ce s-ar mai fi putut întâmpla în universul ficțiunii. Bunica trebuia să aibă măcar două povești pregătite de fiecare dată: ”Mai spune-mi, mai spune-mi!”

Am crescut și-am început să-mi doresc să descopăr singură povești, fără să mi le spună și fără să mi le citească altcineva. Am fost curioasă să descopăr cuvintele din cărticelele de basme până la cuvintele din revistele cu rețete culinare. Mă ghemuiam lângă cei dragi, mentorii mei de citit pe-atunci, și îmi începeam exercițiile de descifrare a literelor… Nu era așa simplu să citești singur o întreagă poveste!

În clasele primare, existența mea de copil curios și îndrăgostit de povești a fost luminată și de descoperirea iubirii pentru cuvântul scris. Începusem să-mi imaginez propriile povești, să dau viață personajelor de hârtie… Petreceam după-amiezi întregi, când veneam de la școală, scriind. Eram mai fericită ca niciodată. Dacă la cinci-șase ani învățam alfabetul, deja la nouă ani mă credeam o adevărată scriitoare în devenire!

Scriam și citeam mult. Citeam de la textele din manualele de la școală (Doamne, cât iubeam să vină rândul meu să citesc, cu voce tare, în fața clasei!) până la liste personale de lecturi. Am copilărit cu personajele din ”La Medeleni”, am trăit aventurile Cireșarilor, m-am îndrăgostit iremediabil de ”Povestea fără sfârșit” a lui Michael Ende, am plâns o noapte întreagă alături de Cuore… Vacanțele de vară erau adevărate aventuri pentru mine, căci aveam timp să călătoresc alături de Winnetou, să văd ce mai face ”Heidi, fetița munților” și, bineînțeles, să și scriu. Copilăria mea a stat sub semnul cuvântului – citit, scris, iubit.

Sunt fericită. Sunt fericită că bunica mi-a spus povești în fiecare seară. Sunt fericită că mi-am dorit să învăț să citesc singură povești, ca mai apoi să îmi doresc să creez și eu povești. Sunt fericită că am descoperit cuvântul.

Cuvântul, citit și scris, la care nu voi renunța.

Niciodată.

 

*Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *