Iubirea înseamnă și să privești în celălalt

Să-l privești pe celălalt vine de la sine. E ceva firesc. Privitul la celălalt apare încă din momentul fascinant, cu fluturi în suflet și în stomac, al îndrăgostirii. Privitul în celălalt însă e ceva mai complicat, se învață în timp și e nevoie de amândoi. Fiindcă nu poți învăța de unul singur să privești înlăuntrul ființei iubite, oricât de mult ți-ai dori. Ea trebuie să te lase, să-și deschidă sufletul, poate cu temeri la început, dar cu din ce în ce mai multă încredere cu fiecare deschidere sufletească. La început, omul drag te învață cum îi place să-i mângâi sufletul, când are nevoie de mai multă alinare… El îți spune ce-l doare și ce-l face fericit, ce-l cutremură și ce-l motivează. El te ajută la primele lecții fiindcă acceptă să facă asta și are încredere în tine, căci iubirea înseamnă și încredere deplină. Apoi, după mai multe lecții în doi și după mai multe deschideri ale sufletului, rămâne ca tu să știi cum să privești în ființa iubită. De-abia atunci privitul în celălalt va deveni la fel de natural și la fel de simplu ca privitul la celălalt.

Privitul în celălalt înseamnă să-i vezi soarele și furtunile, curcubeiele, răsăriturile și apusurile lăuntrice, fricile, amintirile, toate variantele sale sufletești, căci omul este într-o continuă schimbare. Privitul în celălalt înseamnă să vezi tot ceea ce este el cu adevărat, în esența lui, în simplitatea lui. Privitul în celălalt înseamnă să ai în fața ta sufletul dezbrăcat al ființei iubite.

Se spune că îl iubești pe celălalt în momentul în care ți-e drag și atunci când e ciufulit, și atunci când are cearcăne, și atunci când nu zâmbește non-stop. Eu cred că-l iubești pe celălalt și când privești în el și, chiar dacă uneori nu vezi doar oceane de lumină, continui să-i ții sufletul în brațe la fel de strâns.

 

imagine preluată de pe www.unsplash.com

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *