perspective

Iubirea nu e un clișeu

 

Scriu mult despre iubire. Poezii, proze scurte, articole pe blog, simple gânduri de dimineață, de după-amiază sau la apus. Scriu despre iubire încă de prin primii ani în care m-am apucat de scris. Scriu despre iubire cu iubire. Pentru că iubesc ceea ce fac. Și pentru că iubesc să scriu despre iubire. Mi s-a spus băi Ade, mai mereu tu spui ceva despre iubire. Știu că spun. Știu că scriu. Inevitabil, amintesc de iubire. Măcar puțin. Nu îmi propun mereu să fac asta. Vine natural. Asta nu înseamnă că scriu doar despre iubire, deși nu m-ar supăra.

Știți ce cred? Cred și am văzut că (mai) toți scriem despre iubire. Și nu doar scriem. Vorbim despre ea, o cântăm, o ecranizăm, o desenăm, o exprimăm cumva prin diverse forme. Multe piese au ca temă iubirea. Multe poezii. Multe romane. Multe filme. Dacă nu ca temă principală, măcar ca subtemă. Dintotdeauna s-a scris despre iubire. Și cred că întotdeauna se va scrie. Și ce dacă se repetă unele idei? Iubirea nu se schimbă în esența ei. Lăsați oamenii să scrie despre iubire ceea ce simt. Lăsați-i să vorbească despre ea. Să o surprindă în desene, picturi, în fotografii. Și-n desene animate. Pe bune, am văzut personaje pupându-se și fiindu-le dor unele de celelalte încă de când eram de-o șchioapă. Și erau faine poveștile lor de iubire. 🙂

Și știți ce mai cred? Iubirea nu e un clișeu.

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *