din viața mea

Mâine e un nou început

Întâi de toate, știu că n-am postat pe blog lunea și vinerea, așa cum îmi propusesem. Măcar să respect acel număr minim de postări, dacă nu-mi iese, deocamdată, cu zilele.

Când am dat vara asta de articolul Inozei referitor la Morning Pages, am simțit cum mă gâdilau și pe mine gândul și dorința de a avea un astfel de ritual, așa cum îl numește ea. Numai că de la a gândi la a face se întâmplă, din păcate, să fie cale lungă în ceea ce mă privește. Mi-am zis: O să mă apuc și eu de Morning Pages, o s-o fac… dar nu acum! Probabil că nu voi putea fi dată drept exemplu prea curând pentru categoria oamenilor care se apucă imediat de ceva. Recunosc, în general, cu teoria stau bine, da’ cu practica, bat-o vina, e mai greu.
Morning Pages presupune ca primul lucru pe care îl faci dimineața, de cum te trezești, e să scrii trei pagini de mână. Asta, firește, în fiecare dimineață, deci e un bun de exercițiu de responsabilizare și pentru cei ca mine, care sunt în plin proces.

Motivele pentru care vreau să țin o agendă (e deja pregătită, nu e foarte mare, coperta e cu Micul Prinț, iar asta mă motivează și mai tare!) de felul acesta sunt multiple, toate fiind în favoarea așa-zisei responsabilizări. Și nu numai! În primul rând, eu fac parte din categoria oamenilor care fie lenevesc excesiv dimineața, fie pierd timpul. Să dau scroll la infinit, fără a fi atentă și fără a avea un motiv precis, e un obicei nociv, credeți-mă. O rutină deloc potrivită pentru a începe ziua. De mâine, aleg să mă ridic din pat așa somnoroasă și nespălată pe față și să mă așez direct pe scaunul de la birou – ha, măcar distanța dintre pat și birou nu e mare, norocul meu! Mă scutur frumușel de visele din timpul nopții, majoritatea fiind, de cele mai multe ori, iraționale și prostești, și mă apuc să scriu. Ce contează dacă nu va avea sens mereu? Ce contează dacă nu voi fi coerentă în fiecare dimineață? Nu-mi propun să scriu vreo operă de artă. Dacă or exista câteva repetiții supărătoare pe pagină, asta e. Nu mă interesează felul în care scriu, de data aceasta, ci pur și simplu s-o fac. Aici am ajuns la al doilea motiv: să îmi mențin exercițiul de a scrie. Să scriu zilnic orice îmi trece prin minte și prin suflet. Să fiu sinceră. Extrem de sinceră. Eu cu mine însămi. Nu e așa ușor să fim sinceri cu noi întotdeauna. Și iată că am ajuns la al treilea motiv: acela de a mă înțelege și mai bine. Să mă privesc fără să mă judec. Să analizez, în timp, care au fost lucrurile care m-au măcinat, care m-au bucurat, care m-au enervat, care m-au emoționat. Să aflu de ce au făcut-o. Firește, tot în timp.

Mâine e un nou început. Unul pe care îl aștept cu nerăbdare.

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *