Când visul devine realitate

Mereu am spus că atunci când lupți pentru un vis și nu renunți, indiferent de câte obstacole apar în calea împlinirii lui, acesta devine realitate. În cazul unora e mai greu, în cazul altora e mai ușor. În cazul unora durează mai mult, în cazul altora durează mai puțin. Călătoria e unică pentru fiecare dintre noi, de aceea am învățat să nu raportez calea către împlinirea visului meu la calea împlinirii visului celorlalți. Pân’ la urmă, fiecare cu visul lui, cu încercările lui, cu drumul lui. Important e să nu renunțăm. Niciodată. Iar dacă ne descurajăm și-o facem, renunțarea să …

Toamnă cu flori și galaxii

Am o slăbiciune pentru rufele proaspăt spălate și întinse pe sârmă. Mai ales afară, nu pe balcon. Să le văd cum se leagănă în adierile vântului și cum soarele le răsfață – o mică plăcere a vieții mele. Ori de câte ori am în preajma mea rufe de-abia întinse pe sârmă, mă activez automat: închid ochii, respir adânc și zâmbesc. Eventual mă și opresc puțin ca să mă asigur că nu visez. Că e pe bune. Am o slăbiciune mai ales pentru cearșafurile spălate și întinse pe sârmă. În special pentru cele care au un model pe gustul meu. Îmi …

Mâine e un nou început

Întâi de toate, știu că n-am postat pe blog lunea și vinerea, așa cum îmi propusesem. Măcar să respect acel număr minim de postări, dacă nu-mi iese, deocamdată, cu zilele. Când am dat vara asta de articolul Inozei referitor la Morning Pages, am simțit cum mă gâdilau și pe mine gândul și dorința de a avea un astfel de ritual, așa cum îl numește ea. Numai că de la a gândi la a face se întâmplă, din păcate, să fie cale lungă în ceea ce mă privește. Mi-am zis: O să mă apuc și eu de Morning Pages, o s-o fac… …

”Ziua în care am învățat să zbor” de Alina Șerban

Trebuie să recunosc că vara asta nu am citit atât cât mi-am dorit, însă prin cărțile citite am descoperit povești captivante, personaje frumoase, bine construite, de la care am rămas cu lecții învățate. Așa a fost cazul și primului volum al romanului Ziua în care am învățat să zbor, de Alina Șerban, apărut la editura Quantum Publishers, carte pe care am citit-o în mai puțin de cinci-șase ore. Și nu din cauza faptului că ar fi o carte simplistă, ci datorită firului narativ captivant și, firește, datorită personajului principal atât de atent construit. Pe autoarea cărții am plăcerea să o cunosc …

Suntem poezie

Suntem poezie… când ne trezim dimineața cu sufletele mângâiate de lumină când pășim desculți în iarbă și ne simțim ca în cea dintâi copilărie când așteptăm la semafor și facem din culoarea verde o poveste, iar din roșu altă poveste; poate că galbenul e legătura dintre ele când, ciufuliți și zăpăciți, râdem cu gura până la urechi la cele mai simple lucruri când povestim până la miezul nopții și dincolo de el cu picioarele cocoțate pe cine știe ce scaun din grădină când sărim garduri și ne julim genunchii – măcar nu ne julim sufletele când credem că ramurile copacilor …

Fortăreața

-Dom’le, dar greu mai răspunzi de când ai ditamai poarta! Și zăvorâtă! Unde-i ușa albastră de dinainte? Da, da, aia înconjurată de flori de liliac. Și ce rar o țineai închisă! M-ai chemat încoace, da’ parcă mă simt un intrus, nu un invitat. -N-am mai găsit flori de liliac. Nu-mi plăcea ușa fără flori de liliac. Așa că am transformat-o în poartă. Hai că nu-i chiar atât de neprimitor aici, la mine-acasă în suflet. S-au mai schimbat lucrurile. O fi și timpul de vină, eu știu… -Neprimitor nu-i. Doar ziduri ridicate. O fortăreață. Domnești aici la tine. Înainte erau flori …

Simt dorul de mare-n piept

Dorul de mare îmi bate-n piept. S-a strecurat încetul cu încetul încă de la începutul verii. La început era timid, iar acum s-a cuibărit în suflet. Începe să devină tot mai acut. Nu-mi face rău. Îmi dă speranță. E un dor din ăsta care parcă mă gâdilă și mă face și să zâmbesc din când în când. Mi-e dor de mare. Mi-e dor să o văd așa cum e ea, albastră, nesfârșită, nesfârșit de albastră, albastră de nesfărșită. Mi-e dor să o privesc în toată simplitatea și-n toată nuditatea ei. Mi-e dor să stau pe nisip și să îmi amintesc …

Azi e despre Inoza

Cu vreo două zile înainte de bac, am descoperit întâmplător pagina de Facebook care astăzi îmi luminează news feed-ul. Firește că imediat am dat click pe link-ul blogului. Curioasă, am început să citesc postările care sunt de-un umor absolut delicios. Râdeam singură în cameră cu gura până la urechi, că doar asta era atitudinea cea mai potrivită de dinainte de bac. Ce emoții? Ce scenarii? Overthinking? În niciun caz! Cum nu mă pot abține de fel și sunt foarte sinceră când îmi place ceva, am contactat-o pe Facebook pe autoare. I-am spus că scrie foarte mișto și că-i mulțumesc. Mereu …

3 lucruri pe care le-am învățat despre scris

M-am apucat de scris când aveam vreo nouă ani și, firește, totul a început dintr-o joacă. În timp, văzând că joaca asta începe să devină parte din mine, am luat scrisul în serios. Sunt zece ani de când scriu. Zece ani în care am avut ocazia să fac numeroase greșeli. Din unele am învățat, pe altele poate, fără să vreau, le repet și acum. Doar omul învață toată viața. Țin minte că am avut o etapă prin gimnaziu în care mă îndrăgostisem de metafore. Nu vedeam sensul scrisului fără metafore. Eram în stare să descriu o muscă de pe perete …

Categorii și noutăți

Dacă tot mi-am propus să scriu minim două postări pe săptămână și mi-am și stabilit zilele în care să scriu, am zis să îmi bag puțin nasul și în categoriile blogului, că tot mi se păreau puțin neclare cele vechi. Astăzi am șters toate categoriile de dinainte și am introdus altele noi, iar de acum înainte voi fi foarte atentă să încadrez fiecare postare în categoria corespunzătoare. Pentru a clarifica lucrurile, fiindcă am și noutăți, o să scriu mai departe cam ce postări vor intra în fiecare categorie: Despre blog va cuprinde noutățile referitoare la ceea ce scriu sau la ceea …