• oameni frumoși, povești faine

    ”Ziua în care am învățat să zbor” de Alina Șerban

    Trebuie să recunosc că vara asta nu am citit atât cât mi-am dorit, însă prin cărțile citite am descoperit povești captivante, personaje frumoase, bine construite, de la care am rămas cu lecții învățate. Așa a fost cazul și primului volum al romanului Ziua în care am învățat să zbor, de Alina Șerban, apărut la editura Quantum Publishers, carte pe care am citit-o în mai puțin de cinci-șase ore. Și nu din cauza faptului că ar fi o carte simplistă, ci datorită firului narativ captivant și, firește, datorită personajului principal atât de atent construit. Pe autoarea cărții am plăcerea să o cunosc de mai bine de doi ani. Am descoperit-o pe un…

  • perspective

    Suntem poezie

    Suntem poezie… când ne trezim dimineața cu sufletele mângâiate de lumină când pășim desculți în iarbă și ne simțim ca în cea dintâi copilărie când așteptăm la semafor și facem din culoarea verde o poveste, iar din roșu altă poveste; poate că galbenul e legătura dintre ele când, ciufuliți și zăpăciți, râdem cu gura până la urechi la cele mai simple lucruri când povestim până la miezul nopții și dincolo de el cu picioarele cocoțate pe cine știe ce scaun din grădină când sărim garduri și ne julim genunchii – măcar nu ne julim sufletele când credem că ramurile copacilor se îmbrățișează când privim natura însăși ca pe o poezie…

  • fragmente și poezii

    Fortăreața

    -Dom’le, dar greu mai răspunzi de când ai ditamai poarta! Și zăvorâtă! Unde-i ușa albastră de dinainte? Da, da, aia înconjurată de flori de liliac. Și ce rar o țineai închisă! M-ai chemat încoace, da’ parcă mă simt un intrus, nu un invitat. -N-am mai găsit flori de liliac. Nu-mi plăcea ușa fără flori de liliac. Așa că am transformat-o în poartă. Hai că nu-i chiar atât de neprimitor aici, la mine-acasă în suflet. S-au mai schimbat lucrurile. O fi și timpul de vină, eu știu… -Neprimitor nu-i. Doar ziduri ridicate. O fortăreață. Domnești aici la tine. Înainte erau flori peste tot, nu doar cele de liliac de la ușă.…

  • din viața mea

    Simt dorul de mare-n piept

    Dorul de mare îmi bate-n piept. S-a strecurat încetul cu încetul încă de la începutul verii. La început era timid, iar acum s-a cuibărit în suflet. Începe să devină tot mai acut. Nu-mi face rău. Îmi dă speranță. E un dor din ăsta care parcă mă gâdilă și mă face și să zâmbesc din când în când. Mi-e dor de mare. Mi-e dor să o văd așa cum e ea, albastră, nesfârșită, nesfârșit de albastră, albastră de nesfărșită. Mi-e dor să o privesc în toată simplitatea și-n toată nuditatea ei. Mi-e dor să stau pe nisip și să îmi amintesc de copilărie, de clipele alea în care eram atât de…

  • oameni frumoși, povești faine

    Azi e despre Inoza

    Cu vreo două zile înainte de bac, am descoperit întâmplător pagina de Facebook care astăzi îmi luminează news feed-ul. Firește că imediat am dat click pe link-ul blogului. Curioasă, am început să citesc postările care sunt de-un umor absolut delicios. Râdeam singură în cameră cu gura până la urechi, că doar asta era atitudinea cea mai potrivită de dinainte de bac. Ce emoții? Ce scenarii? Overthinking? În niciun caz! Cum nu mă pot abține de fel și sunt foarte sinceră când îmi place ceva, am contactat-o pe Facebook pe autoare. I-am spus că scrie foarte mișto și că-i mulțumesc. Mereu le mulțumesc celor care împărtășesc ceva din frumosul lor. Nu…