”Să fii mereu un om bun, oricât de mult ai suferi”

FRAGMENT

Se privește în oglindă. Pantalonii de pijama sunt prea largi pentru trupul slăbit al tânărului, iar maioul negru atârnă pe el. Barba i-a crescut mai mult decât se așteptase. Ochii sunt roșii de la nesomn și de la plânsul, inconștient, din timpul nopții. Singurătatea și durerea l-au îmbătrânit. Săptămâna trecută l-a dat afară din casă pe Adi, prietenul lui cel mai bun din copilărie, care venise să îi propună să iasă mai mulți la o bere. Lucas s-a enervat că a îndrăznit să îl viziteze, când le ceruse tuturor să îl lase singur.

Tresare. În oglindă, zărește un fulger. Tună și fulgeră. Vremea, în ultimele zile, se schimbă deodată. Începe să plouă. Lucas își privește chipul în oglinda înaltă cât el.

Să fii mereu un om bun, oricât de mult ai suferi  – i se spunea în copilărie.

Fără să mai stea pe gânduri, se repede la telefonul mobil, îi dă un sms lui Adi: Bagă-ți picioarele în ploaie și ieși în curte. Și adu-mi  și o doză de bere. Lucas

Se grăbește să-și ia tenișii și, doar în pijamale, sare pe geamul dormitorului. Aleargă pe strada cu pomi înfloriți, către casa lui Adi, aflată la doar cinci minute distanță.

Tună și fulgeră. Lucas a uitat fereastra deschisă și fuge de nebun pe mijlocul străzii.

Să fii mereu un om bun…

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *