din viața mea

Seara emoțiilor sau lansarea primei mele cărți – ”Nouăsprezece căutări”

M-am trezit azi dimineață cu zâmbetul pe buze și cu emoții încă hoinărind prin sufletul meu. Nu știam dacă a fost vis sau realitate tot ce s-a întâmplat aseară. Am dat însă cu ochii de florile atât de frumoase care mi-au înseninat ziua, apoi am activat wi-fi-ul și au venit mesaje de la oameni dragi sufletului meu, mesaje în care mă felicitau. Mesaje care mi-au adus în suflet și mai multe emoții. Mesaje care m-au făcut să zâmbesc, încă o dată, cu toată ființa mea. Sunt toată un zâmbet. Un zâmbet și-o emoție uriașă. Să mă trezesc după o seară de poveste și să găsesc atât de multe cuvinte calde, sincere, din suflet, pentru suflet e unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat. Unii dintre voi mi-ați spus că a fost o seară foarte frumoasă și că evenimentul a ieșit fain, alții mi-ați mulțumit pentru ceea ce fac. Unii mi-ați spus că versurile mele vă ajută să vă regăsiți, alții mi-ați zis că poezia mea vă înalță sufletele… Am spus și aseară, am scris și în carte, scriu și acum: tot ceea ce îmi doresc e ca poezia mea să ajungă la sufletele voastre. Să fie citită cu sufletul. Iar dacă am reușit să fac asta, ba chiar mi-ați spus câțiva dintre voi că v-am întrecut așteptările, pot spune că sunt cea mai fericită. Poezia mea a ajuns la destinație, nu s-a rătăcit pe drum… Voi mă faceți, prin cuvintele voastre atât de frumoase, atât de sincere – care vai, mi se par, credeți-mă, cam mari, mă copleșesc, eu mă simt atât de mică și nu o zic în niciun caz din falsă modestie! – să cred asta.

A fost una dintre cele mai frumoase experiențe să pot organiza lansarea primei mele cărți în sala de festivități a liceului în care am învățat, a locului în care am atât de multe amintiri. Acasă. Mulțumesc din toată inima marii familii a CNU că a făcut posibil acest lucru. Îi mulțumesc și domnișoarei profesoare de română, unul dintre mentorii mei de suflet, care m-a ajutat enorm să mă ocup de organizarea acestui eveniment și care, mai ales, a avut încredere totală în mine și în ceea ce scriu. Le mulțumesc și celorlalți mentori care au crezut în mine și care mi-au spus lucruri ce m-au făcut să plâng de fericire. Nu am putut să plâng în fața dumneavoastră, căci nu aș mai fi fost în stare să continui să vorbesc, însă sufletul mi-a plâns de emoție. Și-i de bine. De foarte bine.

Am zis la începutul evenimentului că toată săptămâna am cărat peste tot cu mine un bagaj imens de emoții pe care nu știam unde să-l ascund. Apoi, am zis că nu trebuie să-mi fie rușine, căci emoțiile ne fac vii. Nu e o rușine să avem emoții. Așa că am venit să vă vorbesc cu tot bagajul meu de emoții care s-a dublat când am văzut că sala s-a umplut de elevi, de părinți, de profesori… Unora dintre voi le-am zis, cu toată sinceritatea, că eu nu mă pregătisem pentru așa ceva. Mie nici nu-mi trecuse prin cap că sala de festivități avea să fie plină! Îmi mai făceam câte o imagine în minte așa, râzând, în timp ce mă gândeam la eveniment: Cum ar fi dacă ar fi sala plină? Era doar un gând trecător pe care îl ignoram la scurt timp după ce apărea. Când am văzut cât de mulți veneați, tot apăreați, simțeam că mă fac tot mai mică. Nu-mi era teamă neapărat că mă voi bloca și nu voi mai fi în stare să vorbesc, ci pur și simplu eram copleșită, uimită peste măsură: Toți acești oameni au venit pentru că au încredere în mine, în poezia mea și în acest eveniment. Au venit să mă susțină. Nu trebuie să-i dezamăgesc.

Îmi pregătisem un discurs. Prin discurs a se înțelege vreo 4-5 pagini A4 pe care le-am citit de vreo două ori. Nu obișnuiesc să învăț ceea ce scriu fiindcă lucrurile pot lua altă întorsătură (cum s-a și întâmplat, haha) și prefer să fiu spontană. Firește că nu am respectat niciun discurs. Cine se mai gândea la discurs în momentele acelea? Aseară, imediat după eveniment, nu mai știam aproape nimic din ce v-am spus. Abia de azi încep să derulez. Poate că nu-mi amintesc totul cu lux de amănunte, dar îmi amintesc foarte clar un lucru: v-am vorbit din adâncul sufletului meu. Și am fost cât se poate de sinceră. Cât se poate de eu.

Unii dintre voi ați venit de la kilometri depărtare doar ca să îmi fiți alături. Unii nu ați reușit să fiți prezenți și fizic și mi-ați scris înainte sau după eveniment că mă susțineți. Vă mulțumesc din toată inima mea tuturor și pentru simplul fapt că v-ați gândit la mine. Zic simplul fiindcă o să cred în continuare că esența lucrurilor stă în simplitate. M-ați felicitat, m-ați îmbrățișat, mi-ați zâmbit. Ați fost acolo. Pentru mine. A fost o adevărată sărbătoare să ne adunăm cu toții acasă… La final, chiar am simțit că a fost o întâlnire între prieteni, așa cum v-am și spus la început că aș vrea să fie. Vă mulțumesc.

Îi mulțumesc și aici iubitului meu că a avut încredere în mine ori de câte ori eu uitam s-o fac. Mereu mă trăgea de mânecă și mă îndemna să scriu. Fără el, nu știu dacă aș fi publicat cartea aceasta prea curând.
Mulțumesc familiei mele care mi-a fost alături încă de la început, de când am descoperit dragostea pentru cuvânt… E un lucru extrem de important să fii susținut și în familie atunci când ai un vis.
Mulțumesc încă o dată și tuturor mentorilor care m-au susținut și care m-au luat în serios atunci când a venit vorba de visul meu.
Mulțumesc și editurii Libris pentru faptul că a contribuit la îndeplinirea dorinței mele.
Vă mulțumesc tuturor celor care ați venit, tuturor celor care mă susțineți și credeți în mine. Vă mulțumesc. Vă mulțumesc. Vă mulțumesc. Mă înclin în fața voastră.

Vă mulțumesc că mi-ați dăruit emoții.

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *