perspective

Și? Ce-ți face sufletul?

 

Există acei oameni potriviți în viața fiecăruia dintre noi. Și oamenii potriviți vin, de cele mai multe ori, cu întrebările potrivite. Cred că sufletele noastre depind de comunicare, și nu de orice fel de comunicare, ci de acea formă de colaborare profundă, care e cu totul altfel atunci când ne raportăm la oamenii noștri.

Clasicul ce mai faci? primește, de obicei, răspunsuri tipice: bine, în oraș, lucram ceva, mă pregătesc să ies la un suc. Nu o să putem povesti oricui ceea ce se întâmplă în sufletul nostru fiindcă acele legături altfel se creează doar între anumite suflete. Însă atunci când suntem întrebați cu adevărat ceea ce facem de către cei cu care rezonăm altfel (fie că e vorba de sufletul pereche, fie că e vorba de un prieten foarte apropiat, fie că e vorba de un mentor), răspunsurile noastre vor fi, și ele, altfel. Pentru că, în realitate, viața noastră nu e doar o rutină: muncim, mâncăm, ne distrăm, ne plimbăm, ieșim în oraș și așa mai departe. Noi nu facem doar astea. Ceea ce se întâmplă înlăuntrul nostru e mult mai complex. E mult mai mult.

Nu o să răspund omului cu care sufletul meu comunică altfel (căci vorbim aici de o comunicare și la nivel sufletesc) că fac bine și că stau când, de fapt, mă macină o anumită teamă sau gândul meu e cu totul în altă parte. Dacă eu în clipa aia mă gândesc la faptul că oamenii nu se întâlnesc întâmplător și că viețile lor se leagă într-un anumit fel deloc anapoda, păi asta o să răspund. Nu o să-mi fie teamă să zic ceea ce se petrece în sufletul și în mintea mea fiindcă acela e omul care-mi cunoaște sufletul. Și mi-ar simți minciuna de la o poștă. Ce faci?-ul lui nu e doar un automatism. El chiar vrea să știe ce fac. Să mă asculte. Să știe cu adevărat de mine. Tocmai de aceea a venit cu întrebarea potrivită la momentul potrivit. Fiindcă și el e omul potrivit – pentru mine.

Omul potrivit, care are întotdeauna la el întrebările potrivite, nu o să mă întrebe ce fac doar ca să știe că sunt la supermarket. O să mă întrebe ca să știe cu adevărat ce mă face să zâmbesc, ce mă doare, ce mă bucură, la ce mă gândesc.

Scriind postarea asta, îmi dau seama încă o dată de faptul că sunt binecuvântată știind, și mai ales simțind, că am, și eu, acest om, iubit și prieten, care vrea să știe ce face sufletul meu…

Să aveți grijă de acel om sau de acei oameni care vă întreabă ce face sufletul tău?

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-i dai un share :)

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *