Sunt content writer de două luni. Ce am învățat până acum? (partea I)

25/09/2019 adelina 0 min read 1 Comment

Sunt content writer de două luni. Ce am învățat până acum? (partea I)

25/09/2019 Adelina 7 min read 1 Comment

Close-up of Human Hand

sursă foto: https://www.pexels.com/photo/close-up-of-human-hand-256514/

 

Mi-am dorit întotdeauna ca relația mea cu scrisul să poată exista și în sfera profesională. La asta m-am gândit când am dat la Comunicare și Relații Publice. Nu prea știam la începutul anului I, în 2017, cu ce se mănâncă, de fapt, relațiile publice – aveam doar o vagă idee despre publicitate și îmi plăcea imaginea cu mine visând la headline-uri și sloganuri creative. Când citeam cuvântul „comunicare”, însă, inima mea bătea mai tare și zâmbea. Pentru că sufletul asta a iubit de când se știe: cuvintele. Nici cele mai lungi pauze nu au reușit să îmi separe sufletul de dragul pentru Cuvânt. 

Dacă în prima vacanță de vară din perioada facultății am vrut să mă bucur de timpul liber, la începutul anului al II-lea deja știam că vreau să mă angajez – pentru a prinde experiență și pentru a învăța, de fapt, cu ce se mănâncă publicitatea și PR-ul în practică. Până la urmă nu m-am angajat în timpul anului de facultate, însă spre finalul sesiunii din vară mi-am propus să găsesc ceva care să implice latura creativă și, cum altfel?, scrisul. 

Iată-mă, așadar, la finalul lunii iulie, la primul meu job – primul pe bune, pentru că nu mai lucrasem deloc înainte – în departamentul de content marketing. În sfârșit, aveam șansa să încep să mă bucur de relația mea cu scrisul și în sfera profesională. Deși nu știam prea bine cum funcționează marketingul în practică și nici ce înseamnă să fii cu adevărat brand content writer, nu mă simțeam deloc intimidată și nici nu îmi era teamă: eram dispusă să descopăr, să descopăr și o altă latură a mea când vine vorba de scris și, mai ales, să învăț. 

Deși au trecut doar două luni, privind retrospectiv, simt că am învățat o mulțime de lucruri – atât despre mine, cât și despre felul în care scriu eu și despre scris, în general. Îmi doresc să împărtășesc și cu voi ceea ce a însemnat experiența mea de până acum de content writer, experiență care este încă foarte proaspătă, pentru că, poate și sper eu, vă va face să vă priviți propria pasiune/propriul job/un nou început cu alți ochi. 

Articolul acesta nu este doar despre ce înseamnă să fiu content writer. În articolul acesta veți găsi lecțiile unui om, aflat încă la începuuut-începuuut, care se bucură că și-a adus pasiunea și la stadiul de job. Iată, așadar, cele mai importante lucruri pe care le-am descoperit până acum:

 

Ieșirea din zona de confort 

Nu pot spune că am excelat, în cei 21 de ani, la capitolul „ieșire din zona de confort”. Odată ce am devenit content writer în agenție, lucrurile s-au schimbat. Cu totul. Am ieșit din zona de confort, poate pentru una dintre puținele dăți, la propriu. Imaginați-vă o copilă și, mai târziu, adolescentă care putea să scrie doar când era ABSOLUT SINGURĂ. Nu reușea să schițeze nici măcar un cuvânt dacă știa că mai este cineva cu ea în casă. Nu neapărat lângă ea, ci în casă. Nici nu conta că era liniște și că ai ei îi respectau timpul în care simțea nevoia sau voia, pur și simplu, sa scrie. Da, aceea eram eu. Lucrurile s-au mai schimbat cu timpul și am început să pot scrie știind că mai sunt și alți oameni în preajmă, cel mult în aceeași casă cu mine. 

În agenție, însă, sunt tot timpul înconjurată de oameni. Oameni care scriu la rândul lor, oameni din alte departamente, oameni care au întâlniri în sălile de ședință, oameni care ies în pauză, oameni care vin din pauză. Ba chiar sunt și oameni care lucrează foarte aproape de mine. În contextul ăsta, aș putea spune că scrisul în singurătate pare pură ficțiune, nu? Sunt convinsă că Adelina din perioada școlii generale nici nu ar fi conceput că va trece printr-o astfel de experiență, însă Adelina de acum două luni a început să iasă pe bune din zona de confort. Mai mult decât atât, astăzi se simte relaxată când scrie în preajma altor oameni. Ba chiar aș putea spune că e benefic să mai auzi și o glumiță din când în când și să discuți cu colegii din departament despre subiectele pe care le abordează ei.

 

Brown Wooden Desksursă foto: https://www.pexels.com/photo/brown-wooden-desk-159618/

 

Ieșirea din zona de confort nu s-a terminat aici. Am părăsit-o, timid la început, recunosc, și când a fost vorba despre unele teme despre care nici nu-mi imaginam că voi scrie vreodată. Să fiu content writer nu înseamnă să scriu doar despre subiecte care îmi plac sau la care mă pricep – într-o măsură mai mică sau mai mare. Din fericire, am avut ocazia să scriu, în mare parte, despre subiecte din domenii care mă încântă (home & deco și cărți, de pildă), dar dacă privesc în urmă, descopăr în portofoliul meu de până acum și teme precum: scule electrice, piscine, fose septice și altele asemenea. Deși eram reticentă la început și mă întrebam ce avea să iasă, astăzi pot spune că MĂ BUCUR că am scris și pe teme care M-AU SCOS RĂU DIN ZONA DE CONFORT. Cine știe acum, în mare parte, cum se întreține o saună? :)) Lăsând gluma la o parte, ceea ce vreau să spun este că ori de câte ori am ieșit din zona de confort, am învățat ceva despre mine, lucruri pe care nu aș fi reușit să le descopăr altfel.

Three Light Bulbs Hung

sursă foto: https://www.pexels.com/photo/ball-bright-close-up-clouds-207489/

 

„Ori de câte ori ai tendința să te complici, amintește-ți: este esențial să scrii simplu”

Cei care mă cunosc bine încă din perioada școlii generale își amintesc, probabil, că eu eram îndrăgostită de metafore și nu concepeam nicio proză fără valuri de metafore și fără fraze extrem de lungi și de obositoare, pentru că altfel nu credeam că are valoare ceea ce scriu și altfel nu știam să scriu și mai existau și neologisme și obișnuiam și îmi plăcea, fără să-mi dau seama, să complic lucrurile. Fraza pe care tocmai ați citit-o, fără să puteți respira și poate strâmbând, nici măcar nu este un exemplu suficient de bun pentru felul în care scriam atunci. Mă bucur, însă, că am trecut prin acea etapă, pentru că ea m-a ajutat să evoluez și să mă apropii de ceea ce sunt astăzi.

În mod sigur nimeni nu-și poate imagina un articol de revistă online, un articol de blog, o știre sau orice alt text din zona asta înecat în fraze lungi și în mii de metafore – trebuie să recunosc, unele dintre ele lipsite de sens. Firește că nu aș fi avut cum să ajung content writer dacă încă aș fi scris ca în generală și până aproape de liceu. Am depășit etapa asta de câțiva ani. Am început, însă, să trec la nivelul următor: al scrisului simplu, curat, limpede – spuneți-i cum vreți voi. Ce ziceți despre scris minimalist

Cumva, am căutat cuvintele care să fie aproape de oameni. Să fim serioși, cine spune „urmează să-ți achiziționezi un autoturism?” când are posibilitatea să spună simplu și firesc „urmează/vrei să-ți cumperi o mașină?”. Am învățat și încă învăț să aleg, dintre toate cuvintele, pe acelea pe care le folosim mai des și natural – că doar pentru oameni scriu, nu? 

 

black twist pen near white teacup

sursă foto: https://unsplash.com/photos/u3ajSXhZM_U

 

Feedback-ul contează – enorm

Când eram mai mică, eram dependentă de aprecieri și de laude pentru ceea ce scriam – aprecieri pe care uneori le primeam, alteori nu. Odată cu trecerea timpului și cu o oarecare maturizare, am învățat că, nu de puține ori, criticile se dovedesc a fi benefice, pe termen lung chiar. În schimb, nu sunt genul de om care înțelege criticile nejustificate, neargumentate. În timp ce acestea pot deveni supărătoare uneori, criticile și observațiile constructive mă ajută să evoluez și să văd unele lucruri pe care, poate, nu le-aș fi observat singură.

Astăzi, sunt genul de om care funcționează pe baza aprecierilor REALISTE, dar care acceptă cu bucurie și criticile, de asemenea realiste. Lipsa răspunsului mă lasă confuză și mă face să-mi pun multe semne de întrebare când chiar am nevoie să știu cum este ceea ce scriu: bine, rău, mediocru etc.

Pe parcursul experienței mele de content writer de până acum, am avut ocazia să primesc feedback. În timp ce cuvintele de apreciere m-au încântat și m-au făcut să simt că merg într-o direcție bună, observațiile constructive m-au ajutat să văd unde pot îmbunătăți, unde pot formula altfel sau unde pot aduce acele completări necesare. Cumva, cred că încă am rămas dependentă de feedback.

 

Close-up of Text

sursă foto: https://www.pexels.com/photo/close-up-of-text-247708/

 

Mi-a fost tare dor să scriu pe blog. Atât de dor, încât articolul acesta, în varianta lui completă, este foarte lung – de aceea, am decis să-l împart în două. Voi reveni și cu celelalte lecții care sper să vă inspire, indiferent de zona în care lucrați sau în care vă doriți să lucrați. Până atunci, aștept cu mare, mare interes feedback-ul vostru, care este  întotdeauna extrem de important pentru mine. 

Dacă ți-a plăcut articolul, poți să-l împărtășești și altora 🙂
error
Adelina

All posts

1 Comment

  • […] Așa cum am promis, revin cu partea a II-a a experienței mele de până acum de content writer. Prima parte o găsiți aici. […]

  • Leave a Reply

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Cuvinte-cheie

    ×